VERSURI

Nu stiu secretul limbii tale

nici drumul cuvintelor
ratacesc poezia
ma duc într-aiurea
printre flacari de frig
si statui de piatra
Vino, ia-ma de mîna
învata-ma sarutul umed
al vîntului de miazazi
spune-mi
din ce samînta încoltesc stelele
într-o lacrima

Nu stiu unde esti, cine esti
chiar si prezent
îmi lipsesti totdeauna
Incepe în mine toamna
si timpul ma-mbraca
în frunze de aur
Mîine voi fi nicaieri
Vino, fa-ma zapada
topeste-ma-n sine
s-adulmec radacinile vîntului
sa ma strecor în flori
sa-ti ofer mierea
albinelor salbatice

Invata-ma sa cînt fara cuvinte
printre simfonii
cu tais de ghilotina
pe buzele mele plînge
o floare decapitata.








E ea femeia ce-n viata iti apare
O tainica lumina in noaptea efemera,
In brate te atrage, iubindu-te cu-ardoare
Hranindu-te cu-a dragostei himera.

La inceput izvor de daruire
Ingenua, gingasa si gata sa-ti ofere
In viata cenusie doar clipe de placere
Te lasa ca sa gusti din fericire.

Dar focul ce-l aprinde se-nteteste
Si viata-ntreaga ti-o cuprinde
Femeia este fiara cand iubeste
Nu iarta pe barbatul care-o vinde.

Dar de vei sti sa-i fii mereu aproape,
Ea dulci fiori in tine va aprinde
Pe al iubirii val, te va purta departe
Corabie de-a pururi, in viata si in moarte.





Doua suflete legate,
Asta suntem tu si eu.
Ne vom iubi si dupa moarte,
Acolo-n Rai la Dumnezeu..
Pe tronul inimii mele tu esti rege,
Imi stapanesti viata si al meu gand,
Caci dorinta ta pentru mine e lege,
Esti minunea mea de pe acest pamant.
Ti-as sta la picioare o vesnicie,
Si nu as regreta, nu mi-ar parea rau,
Te voi iubi la fel de mult si peste ani o mie,
Icoana fac din chipul tau...




ubirea ta nicicând singura traieste
în trecerea nelinistitelor anotimpuri
si a ratacitoarelor amintiri de nostalgii nestinse
caci pe cararile dorului
unde sagalnica pasesti
îndragostit si-n asteptare
"Cineva", neîncetat gândindu-se la tine
te doreste de a fi împreuna

în infinitul "Azi" al iubirii