vineri, 10 decembrie 2010

soapte

S-a lasat amagitoare noaptea, curinsa de-un intuneric ametitor… se joaca si luna,imi mangaie chipul sperand sa-si alunge singuratatea… E trista de veacuri …desi lumineaza… Asemeni unui zambet, ce-ascunde sute de lacrimi,visez in tacere, astern ganduri si soapte…ma simt abandonata in tristete…incerc sa respir, dar,  imi lipseste aerul… As vrea sa ascult, dar, nu inteleg tacerea… Unde esti,sa pot zbura?! Un suflet ce-i singur, nu oglindeste nimic… fara parfum, degeaba si floarea… Stiu ca ma cauti…am aripile frante… Grea e magia, cand crezi doar in ea…  De ce nu te apropii?! Stange-ma-n brate! Arata-mi lumina! Acopera-mi ochii, mangaie-mi buzele ce parca suspina! Otraveste-ma cu dulceata,am sa mor pentru tine… Sopteste-mi dorinte,doreste-ti in soapta!  Iubeste,alina,saruta,priveste! Traieste prin mine,suspina,zambeste… Alunga-mi amarul, uita de lume, de pasii tristi ai singuratatii…ecoul lor apasator imi inunda timpanele…imi amorteste sufletul… Am ramas doar o flacara-n vant! Ce dor mi-e de tine…arata-te-odata!
Mai mult decat viata,atat te-as iubi…

Un comentariu:

  1. oare mi se pare mie sau ceva iti lipseste cu adevarat ? tristetea e partea ascunsa a unei zile frumoase in care la suprafata iti afisezi un zambet larg iar inima iti plange ....nu prea meriti sa si simti ceea ce scrii aici ;)

    RăspundețiȘtergere